Amintiri inzapezite de iubire
Anul care tocmai a trecut,a fost un an alb cum erau cei in care mergeam la bunica.Am simtit intr-adevar bucuria iernii,in care zapada era din belsug,ne dadeam cu sania sau tin minte ca stateam la geamul camarutei bunicii desenand pomul din curte care zacea sub greutatea fulgilor de omat.doar ca anul asta a fost altfel,nu mai sunt o copila in vacanta,sunt o femeie implinita cu un sot iubitor si o fetita minunata,care era super mirata nestiind ce e cu toata nebunia alba din jurul ei.
Am facut impreuna un om de zapada enorm si ne-am dat cu sania.Micutei mele Elina ia placut enorm,parca nu ii mai pasa de frigul de afara sau de nasucul rosu de la ger,era totul numai veselie.parca nici iernile petrecute la bunica nu se compara cu bucuria de a avea propria mea familie.De a merge la colindat cu fetita mea,de a canta "Ne dati ori nu ne dati" ,de a impodobi un brad de Craciun si de a sta cu nasul lipit de geam privind zapada care cade ca o perdea.
Zapada ne face fericiti iarna de iarna cu frumusetea ei,ea ne aduce in suflete bucuria sarbatorilor,bucuria de a asculta colinde si a sta impreuna si a simti ca suntem o familie cu adevarat asa cum am hotarat la inceput de drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu